autobuzul 8

Ieri in autobuzul care ma ducea spre casa am ascultat monologul unei femei de vreo 50 si ceva de ani (de fapt trebuia sa fie un dialog, dar numai una vorbea, cealalta numai asculta si aproba). In 20 de min am reusit sa-i aflu toate frustrarile. Pentru ca numai frustrari avea...Toate comentariile erau insotite de strambaturi si de ochi dati peste cap.....doamna este prototipul romanului nemultumit de orice, neferifcit fara motiv, pesimist prin definitie, si rautacios pana la moarte.....

despre fosta nora: "a astepta pana a avut actele si a bagat divort! Si acum sta ea in casa noastra...cat am umblat prin tribunale, numai eu stiu....da daca judecatorul asa a hotarat....si acum sta cu unul mai mic decat ea...a avut 4 barbati pana acum....da ne ajuta d-zeu....am fost eu la manastire si mi-a spus mie un calugar ca nu mai dureaza decat cativa ani si se face dreptate..."

despre barbati: "...vai, ca nu mi-as mai lua barbat din Loamnes, doamne fereste! Ce, spune tu drept, tu ti-ai mai lua barbat din Loamnes...nu-mi mi-ar mai trebui...mai bine singura decat cu un barbat din Loamnes..."

despre socrul (din Loamnes): "L-am ingrijit, mergeam la sapa, ii plateam si pe altii sa ne ajute la sapa, numai cand a fost bolnav cu prostata cat m-am mai dus la spital...si acum el le lasa lor casa...nici nu m-am mai dus pe acolo...sa-l ingrijeasca cine o vrea...nici nu vreau sa mai aud de al....lasa ca d-zeu e sus si vede...."

despre sotul ei (nu stiu daca mai erau impreuna, dar cred ca da): "ce sa mai faca? si-a lasat mustata...vai...asa de rau arata... din ce in ce mai rau.... si schiop... si cu mustata.... vai, extraordinar de rau arata"

despre parinti: "acum in vara sunt 2 ani de cand au murit..tata in mai si mama in august... nici n-am mai plans... oricum erau amandoi bolnavi de inima... si daca te gandesti cat trebuie sa mai dai pe medicamente...."

cu alte cuvine: "fosta nora e o nesimtita care a profitat de fiul meu si ne-a furat casa la toti, socrul meu e un mincinos si un nerecunoscator, sotul meu e urat ca dracu si e si din Loamnes, iar parintii mei, ei bine, bine ca au murit ca ma calcau ingrozitor de tare pe nervi cand ma trimiteau la farmacie sa le cumpar medicamente...si oricum nu eram sigura ca-mi lasa mie casa, asa ca...... m-am si bucurat cand au murit...nici n-am mai plans."

Ce pot sa mai spun.... what a big happy family....